Frivolitati (follow up)

Nu stiu alte muieri cum sunt, dar eu am vesnic, dar vesnic, o lista lunga de shopping. Daca nu sunt haine, sunt pantofi, daca nu sunt pantofi, sunt decoratiuni, farfurii, chestii de mancat (da, domn’le, am lista si pentru mancare…ocd, much), daca nu sunt chestii casnice, sunt carti, jucarii, daca nu sunt pentru mine, sunt pentru copii, Sorin, mama, sora-mea, nepoti, prieteni samd samd samd. E deja evident ca ideea de economii imi e straina. Bietul om care m-a luat de nevasta!

Acum, eu am vazut zeci de metode si de teorii conform careia trebuie sa bugetezi, sa organizezi, sa bla bla bla, as vrea sa pot, dar fiecare are viciile lui, iar al meu nu e alcoolul, dar e la fel de pagubos. Nu am reusit performanta sa ma afund in datorii, nici nu cred ca o voi face vreodata (nu as zice hop pana nu sar parleazul), dar nici compulsia cu care actionez uneori nu imi da pace. Obsessing about obsessing….asta e noua! De fapt nu e, dar sa o lasam asa!

Oricum, in ultimele luni, dupa o atenta auto-evaluare si observare (ce naiba sa faci cand in 89% din timp interlocutorii tai au 2 si 5 ani, introspectezi) am ajuns la concluzia ca devin si mai shoppaholica atunci cand am o frustrare/anxietate/durere adanca, atunci cand lucrurile nu merg cum imi doresc sau cand sufar, imi e teama, nu ma simt in apele mele si prietena mea anxietatea ma ucide lent…na, sunt si cumparatul asta si bucuria aferenta un soi de tratament. O confirma chiar si psihologul/psihiatrul/terapeutul matusii mele din SUA, deci e pe bune! Dar ce voiam sa zic este ca de cand copiii mei sunt bolnavi si unul dintre ei e certat cu mancarea, eu ma hranesc cu achizitii si dulciuri. Achizitii materiale si in kg, doar nu in informatii ca Sasha. Norocul meu este ca e o perioada plina de aniversari, asa ca incerc sa ma canalizez pozitiv, dar saigur ca am si caderi pe modelul „iau cadou pentru prietene, pun si un maieu pentru mine” (ca doar am deja 40, sigur imi trebuie)….nimic nou sub soare, Uranus in Taur nu m-a vindecat inca. Si oricum sunt incurabila, cred ca stiu si de unde vine, si gena adictiva, si obiceiul prost de a cauta gratificari facile, de a masura fericirea si iubirea si aprecierea material samd samd samd

Depasind momentul psihologic vreau doar sa zic ca de azi vreau sa imi termin teancul de carti de citit si sa gasesc o rochie de vara, de-aia de italianca siciliana cu nasturi in fata. Stiu ca am mai zis asta, dar daca stiti unde gasesc una, va rog dati de veste!

Later edit: in fiecare an, dar in fiecare an in care zic ca o sa ini minimizez dulapul, dau jumatate de haine, ma rezum la mai putine, cumpar mai putine, se trezesc astia cu gramezi din cele mai frumoase rochii….la naiba!

Reclame

Iar rochii, iar frivolitati

Ma dau eu pe-aici sensibila si emotionala, in realitate sunt superficiala si cheltuitoare…sau in completare, sa nu fiu autocritica rau. Ma rog, trecand cu eleganta peste acest moment autoevaluator, voi ajunge la ce ma apasa…adica la rochii. Iar! Da, stiu ca aveam o lista anul trecut, am una si anul asta. Una scurta, doar cu vreo 2-3, problema nu este insa lista, ci faptul ca pe una de pe lista nu o gasesc.

Toti avem in cap clisee, ne imaginam cu acuratete cum o sa ne ducem la altar cu rochia de printesa sau o sa defilam pe plaja cu pareo si palarie cu boruri mari…ma rog, dau niste exemple, nu am avut rochie de printesa si nici nu prea imi plac. Si, cand suntem superficiali si naivi, ca mine, avem uneori senzatia ca viata e brusc mai frumoasa atunci cand punem pe noi materialul ala croit exact dupa visele noastre. Ei, problema apare…as putea sa zic „atunci cand viata e la fel si iti dsi seama ca visele nu se compun din materiale, ci din trairi”, dar nu zic, ca am zis ca sunt superficiala, iar postul asta nu e unul filozofico-emotional…deci, cum spuneam, problema apare cand ai o obsesie, sa zicem legata de un anume model de rochie, pe care nu reusesti sa o satisfaci nicicum. Doamne, am vazut rochia asta, aproape in forma care imi bantuie mintea, in aeroport cand am plecat in Viena la inceputul lui septembrie 2017. Nici nu mai stiu cum arata duduia care o purta. Aveam eu alte preocupari, de-aia nu am stat prea mult pe ganduri, dar nici din cap nu mi-a iesit rochita aia care intruchipa lejeritatea mediteraneana, spiritul boem frantuzesc si feminitatea opulenta italieneasca…striga VACANTA…si nu orice vacanta, ACEA VACANTA!

Acum ca am stabilit ca am „nevoie” cu adevarat de rochia aia (indiferent ca o sa o port pe plaje italienesti sau prin praful din Rahova, gasitul ei se dovedeste o epopee. Asta pentru ca, evident de frustrant, nu o gasesc. Nu o gasesc nici pe ea, nici pe vreo ruda de-ale ei.

Pun aici niste surori bune, sa vedeti la ce ma refer.

Ca sa intelegeti, rochia visurilor este o combinatie intre aia alba, ultima, si aia cu dungi la care nu imi plac cupele, dar imi place largimea fustei. Ar trebui sa aiba buzunare ca aia marsala si pe aia cu maneci lungi am pus-o ca e frumoasa, nah!

Ce tot incerc eu sa zic aici e ca, daca vedeti ceva similar vreodata, scrieti un mesaj aici sau oriunde. Imi veti implini un vis, superficial, dar tot implinit se cheama. :)))))))

Sosetele si fericirea

Avea Alexandra mea cativa ani si era suparata tare. Nu mai stiu de ce, dar era. Si eu ii promisesem de mult ca o sa o scot in oras. Si am scos-o…si ca sa o imblanzesc i-am spus o poveste. Era o poveste pe care nu o inventam, doar o descopeream…se facea ca era o fetita care, cand cumpara sosete frumoase si le punea in picioare, uita de toate tristetile lumii…si era ea din nou. Nu stiu de ce sosete, poate pentru ca tin cald si te apara de monstri de sub pat. Poate pentru ca sunt calduroase, pufoase, moi si iubitoare ca o imbratisare… sau poate pentru ca pot fi atat de multe, de frumoase, de colorate, de vesele si minunate sau banale, plictisitoare, obisnuite, cumpatate, potrivite, labartate, transpirate, fine si delicate, parfumate si diferite ca fiecare zi dintr-o viata. Si pentru ca le pierzi si le gasesti si mereu sunt altele noi si frumoase, dar si alea vechi si calduroase la care nu poti sa renunti…ce mai incoace incolo, sosetele sunt un univers si dau dependenta…si povestea a ajutat. Nu doar pe ea, dar si pe mine…si asa s-au adunat:

Sosetele motivationale

Sosetele happy ever after


Sosetele late schoolgirl sau semi-porn


Sosetele happy feet


Sosetele dor de vara


Sosetele Buna dimineata la Mos Ajun!

Sosetele groase si lanoase model Gerul Bobotezei

Sosetele average with a twist


Acum, eu eram sigura ca am multe, cel putin dulapul meu asa zice, dar in timp ce le selectam pe cele demne de pozat (evident, nu stocul complet), am realizat ca nu sunt atat de multe si ca ar mai fi loc, cel putin metaforic… (in practica, sertarul geme). Dar am zis deja ca fac obsesii, am zis, nu e de mirare. 

Acum, pentru interesati, eu gasesc mereu sosete frumoase pe Fashion Days, la H&M (cautati si la barbati, e nebunie de culori), prin aeroporturi, am gasit recent si pe siteuri romanesti faimoasele Happy Socks, si anume pe Zoot si Answear (nu am comandat de la ei inca). Si cum le privesc stau si ma intreb, nu ar fi dragutz sa imi umplu ghetele cu sosete? :))))))))))) Da, deja ma gandesc la Mosi! :))))))

Later edit: Oana, multumesc pentru unele dintre cele mai frumoase ;))) Acum ar trebui sa fac si o recenzie la pulovere, ca si acolo stau bine :))))

V-am zis ca sunt superficiala

Si pentru ca intre doua atacuri de panica si unul de anxietate, nu ma mai gandesc decat la prostii shallow, iata ce am mai gasit in materi de rochii minunate pe care nu o sa le cumpar…


Ce vreti, domn’le, o obsesie am. Nu mai zic ca inca e cald si sunt frumoase rau si daca nu as avea copil de ingrijit si operat mi-as devaliza bugetul pentru minunatia aia de matase de la Oianu care e si redusa 20% saptamana asta. Ca, na, poate e vreo Marie mai norocoasa si nu stie ce vrea inca de ziua ei.