Azi cu ei

Dupa cum au observat prietenii mei de pe facebook care au rabdare sa citeasca ce scriu, azi a fost o zi plina: de bune, de foarte bune, de noroc, de mai putin bune,l si tot asa. Pentru ca imi place sa „stay true” cum zic americanii si pentru ca as vrea sa le scot ochii in viitor pentru toate cele, voi scrie aici succint cum a fost pana acum (e doar ora 17, Doamne ajuta!)

M-au trezit la 7…este a 5-a zi consecutiva cand ma trezesc la ora 7, desi se culca tot la 11 si eu tot la 12 plus…am ajuns sa urasc vara….mama ei de lumina, ca o sa imi pun jaluzele ca vampirii pentru o ora in plus de somn. Ma rog, m-am tarat cu dificultatea celor 36 de ani fara o zi pe umeri si am facut/baut cafeaua. Nu au vrut senvis, asa ca am scos iaurturi. A plecat Sorin la work, am mai plans pe poze cu copii greci, am facut curat, m-am imbracat sa plec sa ii iau carticica saptamanala cu animale. Atunci mi-am amintit ca vitejii mei nu mananca singuri, asa ca iaurturile stateau neatinse pe masa din bucatarie, iar Sasha se vaicarea ca nu a mancat. Le-am dat. Le-am dat si musli pe care nu l-au amestecat in iaurt, ci i-au mancat cu lingurita si imprastiat pe jos, dupa caz. Am plecat la cumparaturi si pe drum, urma de zen mi s-a dus cu satelitul cand Sasha a calcat intr-un rahat de caine lasat de un animal pe strada…ok, ok, stiu ca nu e vina copilului ca traim intr-o tara de grobieni mizerabili, dar e vina copilului ca, desi ii zic in fiecare zi de 100 de ori sa se uite pe unde calca, el tot nu se uita pe unde calca. Asa se face ca i-am dat servetele umede sa se stearga si dupa ce a sters putin urland ca „eeeeeeewwwwwwww, e scarboooooos!” tot eu a trebuit sa fac treaba murdara injurand si sudalmizand si boscorodind si bombanind si blestemand si cate si mai cate. Ajung la bloc, in scara, constat cu tunete si fulgere ca SE FUKIN’ STRICASE LIFTUL!!!!!!!! 5 etaje am urcat cu carucior copil si cumparaturi in brate pana cand, prin ceva magie, Sasha a reusit sa il cheme la 5 si am mai urcat normal 2 etaje. In casa aproape ca mi-am vomitat sufletul curatand sandalele copilului, dezinfectand baia si chiuveta, spaland cu toate antibacterienele posibile mizeria aia. Am terminat, am decis ca e un moment bun sa imi savurez prosecco cumparat pentru ziua mea, asa ca am gatit chiftelute band la ora 12, ca o diva alcoolica, prosecco sec cu suc de zmeura ….usor, de vara!

Cu o parte de zen recuperata am hranit copiii si ma simteam aproape ok (mai alea ca Ivan a mancat chiar bine, i-a furat chiftelute lui Sasha cand nu se uita), cand am vazut o casuta de lemn zburand spre mine. Am prins-o, dar pentru ca i s-a parut amuzanta supararea mea, copilul mic a decis sa arunce si acoperisul de plastic (deloc usor) fix in fruntea mea. Indoita de durere, l-am certat si trimis in camera, timp in care ala mare zburda si il aplauda pentru isprava (desi stie ca nu are voie sa il incurajeze, ca mai nou ala mic face tampenii si se prezinta ca in fata spectatorilor la frate-su pentru ovatii, in timp ce eu trag ponoasele sau cucuiele)….asa ca i-am pedepsit pe amandoi. In timp ce pe vinovat il durea fix in pampers, Sasha urla si ma facea…citez…”ticaloasa si proasta la cap”. Evident ca l-am corectat si i-am zis ca „proasta la cap” e un soi de pleonasm si arata incultura, apoi i-am zis ca nu mai vorbesc cu el si ca se va tine singur in brate la culcare pentru ca eu sunt suparata prea tare pe el. (Ia de-aici parenting neconditionat! :))))) ) Evident ca a urlat mai tare ca nu il tin si ca e posibil sa nu mearga la fini, decat din sentiment de vina…apoi dupa un self-coaching de genul…

– Sasha, nu mai jigni, nu il mai incuraja pe Ivan, nu mai vorbi urat, nu mai zice ticaloasa si proasta sau tampita, nu mai fi suparat…

…m-a instiintat ca m-a iertat ca i-am inchis desenul lui preferat Umizoomi si ca oricum se repeta episoadele si ca putem dormi acum imbratisati. A fost uimit cand l-am tachinat si i-am zis ca eu mai am nevoie de niste minute ca sa il iert si ca vor fi multe, in plus nu inteleg de ce trebuie sa ma ierte el, cand el este cel vinovat. Detalii! Ma rog, am adormit, ne-am trezit…Sasha, primul dupa modelul consacrat. In timp ce eu abia reuseam sa ma autosituez in spatiu si sa deschid ochii, Sasha avea deja intrebari:

– Ce e gerul? De ce nu poti bea alcool daca esti copil? Ce este vinul fiert? La cati ani pot bea copiii vin fiert? De ce unii copii au prieteni pasari? Dar iepuri de zapada? De ce nu e iarna? Cand pot sa ma uit pe calculator?

– ….mmmmmmmmmm….

– Zi! Te-am intrebat ceva!

– …..mmmmmmmmmm…Sasha, abia pot vorbi (am zis usor impleticita)….

– Eu pot vorbi, pot foarte bine!

– D’ohhhhhhh……

Si m-am ridicat si am mers si i-am inchis gura cu o nectarina (ma rog, partial inchis) pana am reusit sa respir regulat si sa vorbesc in propozitii. Noroc ca Ivan dormea. Intre timp s-a trezit si ala si freaca pernele. E ca ma-sa, greu de somn! Ahahahah!

Iar eu o iau de la capat cu facut mancare and shit (ce gluma buna, mnot) ! Si astept inca sa ne loveasca norocul de azi, dar nu chiar in halul ala!

Ah, si faza „de bine”, pe care o pun direct de pe facebook (proaspata acolo)…ca, nah, am baiat super-destept si trebuie sa ma laud.

Da, Domn’le, am! Si viata plina am! La mai mare! AMR azi ;)))

Reclame

Care e părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s