Urmasul meu

Am fost un copil dificil si complicat, e cert asta. Imi dau seama cat de alambicata mi-era mintea si cat de acute trairile dupa cum gandesc si simt acum…si imi dau seama cat de greu ma impac cu mine dupa vesnicele razboaie cu Sasha….da, Sasha sunt eu, poate mai visator si mai pasional decat mine, poate cu preocupari diferite si pasiuni altfel, dar este eu….eu care nu modelam, dar desenam ore in sir si in loc sa ma extaziez la un borcan nou de plastilina, lesinam de euforie in fata unor carioci noi. Este eu, care de fiecare data voiam o noua papusa (nu tren sau tramvai), dar care o voiam cu patos si cu disperare pana cand o aveam. Eu care dezvoltam, ca si acum, obsesii si fobii, care voiam iubire si ma incapatanam sa ii testez limitele, care sufeream pentru orice, tanjeam dupa atentie si incurajare si iubeam cu disperarea de a nu pierde pe cineva drag. Sasha sunt eu, ma recunosc in delicatetea sufletului lui, in agitatia si emotiile lui, ma vad acolo unde imi place, in curiozitatea si memoria lui, ma vad si acolo unde nu vreau si nu stiu nici acum sa gestionez, in a intelege lipsa de verticalitate, oamenii prezenti doar atat cat au ei nevoie, in suferinta sincera din iubire, in asteptarile prea mari si dezamagirile orea dese, in nevoia de atentie si afectiune neconditionate si permanente. 

Sunt lucruri pe care cu greu reusesc sa il invat, la care cu greu stiu sa raspund si in care mi-e greu sa fiu parintele echilibrat…cine a spus candva ca „iubim si respingem ce exista in adancul nostru” nu a gresit deloc. Iubesc personalitatea spumoasa a baiatului meu, il vad ca pe un „next level” al meu si imi doresc sa aiba curajul sa se arate si iubeasca pe sine cum eu nu am reusit sa o fac. Ma ingrozeste personalitatea baiatului meu si nu pot decat sa ma bucur ca are tatal pe care eu nu l-am avut, ca exista in viata lui un punct de echilibru si o privire obiectiva, exista omul care sa ii sprijine calitatile si sa ii sanctioneze, fara frici si angoase proprii, derapajele. Sasha este eu, si este atat de greu sa te impaci cu „urmasul” tau, chiar daca poate simti pana in adancuri fiecare ras, fiecare gluma, fiecare lacrima. 

Nu o sa duc lucrurile la extrem, imi e clar ca 50% ai lui Sorin sunt acolo…si ma bucur! Sunt in glumele lui intortocheate, in modul visator si totusi pragmatic de a trece prin zile, in poezia din cuvintele lui, il vad pe Sorin in seninatatea si placerea cu care vorbeste cu cei din jur, in „filmele” si jocurile lui complicate. Si exact la fel se intampla cu Ivan, la scara celor aproape 18 luni de viata pe care le are. Nu stiu daca relatia cu el va deveni la fel de tumultoasa ca tot ce se intampla acum cu Sasha, habar nu am daca voi reusi sa fiu mai echilibrata si mai rationala cu el…am trecut deja prin atat de multe impreuna incat legatura noastra s-a consolidat diferit, dar pot sa spun sigur asta: copiii ne invata mai multe despre noi decat vrem sa credem. Si as vrea sa cred ca am puterea sa nu las propriile-mi „drame” sa dicteze cum vor evolua baietii mei. 

Reclame

Care e părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s