O carte

Nu sunt o cititoare de cursa lunga. As vrea sa am timpul sa devorez maldare de carti cum faceam pustoaica. Adevarul este ca abia reusesc sa dau gata o carte pe luna, ciupind momente in timp ce copiii se joaca linistiti (5 minute pe zi), cand dorm de pranz si termin treaba (30 de minute pe zi) si seara la culcare (maxim 20 de minute cand nu sunt rupta si nu ma uit la GOT sau Black List). Oricum e ok, am avut perioade in care nu aveam timp deloc si adormeam cum puneam mana pe o carte. Am avut si perioade in care nu ma puteam apropia de carti…trebuie sa fiu bine cu creierii sa pot citi, altfel ma transpun atat de tare in actiune si personaj incat imi dau peste cap si ultimele ramasite de echilibru interior. Asa ca atunci citesc maxim frivolitati gen „Confesiunile unei shopaholice”. Dar sa zicem ca sunt intr-o perioada buna din punctul asta de vedere sau ca pur si simplu trebuie sa evadez din capul meu undeva ca sa nu imi iau la bataie copilul cel mare si prea putin ascultator. In plus, dintr-un snobism personal sau o deformare scolara, am decis sa ma pun la curent si cu scriitorii nascuti dupa 1950. E greu sa ii aleg pe cei buni. In principiu pentru ca sunt foarte critica si le gasesc des „defecte” de stil si tehnica literara. Apoi pentru ca am niste etaloane greu de atins: Tolstoy, Llosa, Sabado si Cortazar, apoi pentru ca nu citesc suficient de mult si de des ca sa imi creez o noua scara a valorilor si nici nu ma erijez in mare critic literar ca nu am studiile necesare. Asa ca imi cumpar carti dupa recenziile care imi starnesc atentia, dupa recomandari si mai putin dupa instinct. Anyway, am cumparat recent cateva carti dupa ce Mara de la meandmymonkeys.ro a scris despre ele. Am incredere in gustul ei literar dupa ce am cumparat cateva volume pentru copii la sugestia ei si am citit „In spatele blocului”. Si da, nu numai ca mi-au umplut inima carticelele astea, dar doua dintre ele s-au dovedit revelatoare pentru mine. Este vorba despre doua carti a doi scriitori nascuti in 1969, amandoi francezi, un el si o ea. O sa scriu acum doar despre cea mai recenta dintre ele „Eleganta ariciului”. Ok, stiu ca e o carte care are o mie de recenzii, iar eu nu am de gand sa fac inca una. In plus aud si ca e populara, desi eu mi-o doream dupa ce ii vazusem coperta adorabila in vitrina librariei de cartier. Si eu iubesc bulimele, parul rosu si aricii ;)) Stiu, superficial si infantil. Revenind la analiza si de ce nu o sa o fac…pai e irelevant aici. Si in general, daca imi permiteti sa spun spre huiduiala „specialistilor” in domeniu. Desi stilul autoarei nu e deloc unul facil/bloggeresc cum ne-au obisnuit multi dintre scriitorii generatiei ei (fara ca asta sa fie neaparat un defect, ador scriitura cursiv-minimalista), mesajul, introspectia, prilejul de proprie introspectie, subtilitatea, ineditul, emotia, umanul….cam tot ce e bun si frumos la noi oamenii e descris atat de delicat si emotionant in cartea asta incat mi-as mai dori vreo 10 ca ea. Ii multumesc pe aceasta calea Danei, medicul nostru pediatru, care a gasit-o, mi-a cumparat-o si mi-a facut-o cadou. 

Reclame

Care e părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s