Gânduri aleatorii

Ieri am dat cu aspiratorul, azi nu se mai vede. E bine totusi, putea sa nu se mai vada de ieri.

Sasha a fost wilde…nu stiu de ce, dar de cand s-a trezit. Poate pentru ca m-a gasit motaind romantic langa frate-su in sufragerie si nu a avut si el loc. Imi aduc aminte prin ceata de somn ca mi-a zis ca mai iubeste. Eu i-am raspuns ca si eu, dar am fost grumpy toata dimineata de somn. Mhmmmm…

Ne-am certat si ca o mama buna ce sunt l-am amenintat ca daca nu doarme ii iau plusurile de somn. Nu m-a crezut nici cand i l-am luat demonstrativ pe Pingu, dar am avut noroc cu Minnie care se ascunsese sub cearceaf. I-am zis ca a fugit la alt copil ca ii era somn si el nu a culcat-o. Bad bad bad mother, deşi e bine să înveţe de mic că femeile sunt pretenţioase şi sucite şi nu iubesc chiar necondiţionat…

Bebe mic e de o puturoşenie atât de rară că mă apucă paranoia. Nu vrea să ţină capul ăla ridicat când e culcat pe burtă şi pace! Evident îmi vâjâie prin cap idei cumplite, dar mă îmbărbătez cu gândul că dacă erau probleme neurologice, se vedeau şi prin alte părţi.

Bebe mic începe să mănânce bine, dar la cerere, adică nu îl mai stresez la 3 ore punct. Văd că natural ar manca la 4 şi îşi termină biberonul…e greu totuşi să-mi înfrânez dorinţa de a-l trezi şi hrăni.

Trebuie să mă apuc de un regim serios să dau jos kg astea în plus, dar sunt destul de labilă în privinţa nevoilor culinare. Nu pot (vreau) să renunţ la îngheţată aşa că îmi e foarte greu să mă apuc de regim, deşi aş putea să fac tot restul…nu fac nici asta, sunt varza! Nu supă de varză, aia slăbeşte! Haha!

Sasha a cerut azi de două ori oală la somnul de amiază ceea ce mă face să sper că suntem pe calea cea bună chiar dacă încă face 90 la sută din pipi/caca în pampers.

Mă doare un deget ca dracu’ şi mi s-a inflamat articulaţia. Când mă ridic din pat simt că îmi pocnesc spatele şi bazinul. Cred că minunatul meu organism se reface după sarcină…it sucks, really!

Abia aştept să mă apuc de sport. Mai am o săptămână şi mă uit cu drag la echipamentul de sală. Mai prost e că după prima zi o să fiu leşinată complet, deşi nu o să pot face nici un sfert din ce făceam acum un an…nah, un an sedentar, jumătate petrecut în pat, îşi cam pune amprenta.

Vine ziua mea. Mi-am luat saboţii vieţii şi sunt în extaz deja. Şi îmi vâjâie creierii numai după chestii noi. Simt că e momentul unei revoluţii în dulap. Mai simt şi că voi da o mulţime de lucruri, deja i-am dat nepoată-mi şi soră-mi câteva. Nu e uşor, în general mă ataşez de lucruri şi îmi e greu să renunţ la ele, dar mi-am promis că dacă nu renunţ, le port. Mai bine distruse decât nepurtate! Mai simt şi că m-am schimbat în ultimii ani şi că unele lucruri nu mi se mai potrivesc, dar e greu să îmi dau seama ce mi se potriveşte exact. Una îmi spune capul, alta oglinda…eh!

Vreau casă, dar cum prea curând nu o să ne luăm casă, vreau o vacanţă faină. Nu am mai avut una de câţiva ani si chiar simt nevoia. Nu îmi pasă că o să fim cu plozii după noi, de fapt chiar îmi place asta…visez la Spania, Italia sau Grecia. Să vedem ce ne iese!

Asta e tot…aş mânca, dar nu ştiu ce…în speţă orice şi nimic. Mai bine beau niste apă!

 

 

 

Reclame

Creier (şi inimă) de mamă

Aşa se zice când te prosteşti după naştere…la Sasha am remarcat acest aspect, acum, probabil, sunt prea terminată ca să mai văd diferenţa. E distractiv totuşi, nici măcar nu mă mai enervez atunci când uit de ce am plecat din sufragerie în bucătărie sau atunci când ajung la baie şi încep să fac frenetic ordine prin coşuri ca să îmi dau seama jumătate de oră mai târziu, în timp ce hrănesc plodul şi sunt imobilizată, că iar am uitat să fac pipi. Nu mai zic ce senzaţie am când deschid laptopul să scriu chestiile alea pe care le tot ţin în minte în timpul activităţilor zilnice şi ajung să mă zgâiesc ca o tută la o pagină albă neamintindu-mi nici măcar ideea de bază! Well…deliciile maternităţii sunt multe şi de tot felul. Iar când pachetul e complet, adică ai şi nou-născut şi toddler, viaţa devine un sitcom. De exemplu astăzi am avut episodul 1, cel în care eu asudam dând cu aspiratorul şi rugându-mă să nu îl apuce smiorcăitul pe bebe şi Sasha s-a pus pe un tantrum de zile mari că nu aude reclamele de la televizor de mine….

Sau episodul 2 în trei acte în care de 3 zile mă scol cu noaptea în cap să recoltez pipi de bebeluş pentru ca apoi să ne chinuim să ducem proba, doar pentru a da de dudui care nu vor să o primească fiindcă e vărsată din pungă sterilă în recipient steril, deci nu e sterilă sau am ajuns cu 15 minute mai târziu sau nu e vărsată dar nu e legată punguţa sterilă (chestie care, apropos, nu scrie nicăieri în mama mă-si de treabă!).

Sau episodul 3 în care juniorul cel mai junior se ambiţionează să ne facă nervii praştie cu mâncatul…sau mai exact nemâncatul.

Sau episodul 4 în care am azvârlit practic bebeluşul în pat ca să nu apuce frate-su să îşi împrăştie conţinutul greu al pampersului pe covorul proaspăt aspirat şi curăţat…

Sigur, sunt şi părţi pozitive, anume faptul că nu am timp să mănânc decât prostii şi nu reuşesc să dau jos un gram…oh, stai!

Mă rog, partea cu adevărat minunată sunt perlele lui Sasha, pe care le-am tot scris pe aici, şi zâmbetul ştirb al gânganiei mici. Nu sunt nerecunoscătoare şi mă străduiesc, zi de zi, să văd partea bună a lucrurilor şi să mă bucur de ce am (şi să nu mai fac shopping online că deja am devenit uşor (raaau!!!!) patologică). În rest, aş vrea să scriu tot ce se întâmplă ca să nu uit, că deja am spus că uit şi să fac pipi…am spus, nu?!

În plus, simt că trece totul atât de repede şi, dacă la Sasha mă bucuram când depăşeam o etapă, cu satisfacţia că „am înfrânt şi de data asta”, acum am senzaţia că timpul îşi bate joc de mine. Nici nu ştiu când au trecut aproape 3 luni, habar nu am când s-a dublat copilul ăsta mic sau când a început cel mare să aibă discursuri coerente şi să vorbească la telefon cu sens, iar faptul că deja îmi fac probleme că unul e puturos şi nu vrea să ridice capul când stă pe burtă, iar al doilea se încăpăţânează să nu folosească oala sau veceul, mă face să îmi dau seama că nu mai e mult şi nu o să mai am nici toddler, nici al doilea bebeluş şi e înspăimântător de dureros. Da, sigur, o să am doi golani frumoşi şi deştepţi (normal!) şi o să am iar timp pentru mine şi poate chiar o să mă simt bine în vacanţele în doi, dar acum, când văd că se duce această etapă a vieţii mele în care sunt alfa şi omega copiilor mei, în care mă simt importantă şi minunată pentru că ei mă iubesc, în care nu contează decât pentru mine că am burtă şi celulită, pentru că în ochii lor e doar iubire, nu ştiu dacă sunt pregătită să o las în urmă…

 

Săshisme…via facebook

Copilul ăsta mare al meu este o sursă de bună-dispozitie. Şi nervi! Da, mereu, sunt combinate mereu, dar ce mai contează atunci când el este minunat şi ne înseninează zilele…pentru voi/noi cei de peste ani, my sunshine’s:

Sasha e singur in camera si se joaca de o ora fara sa simta nevoia sa ma strige/calareasca/cicaleasca.
Bb Ivan doarme de o ora jumate si rade in somn…nici el nu simte nevoia sa ii suflu in coarne ca de obicei.
Eu stau pe canapea si nutresc o senzatie de anxietate…wtf is happening? Cine mi-a luat copiii si ce sunt creaturile care le-au lust locul?!
Later edit: Sasha a adormit singur pentru prima data ever. Acum chiar ma ingrijorez. Or fi bolnavi!? Nu par, dar….

……..

Sasha lasat liber prin Billa. La casa avem, in plus, in cos, urmatoarele: un parizer, un croisant cu ciocolata, o punga de bakerolls cu pizza carora Sasha le zice cu accent „pizzetti”. Am ratat la muchie o sticla de cola „pentru mami” si o supa instant.
Concluzia lui Sasha: – A fost frumos la Billa!

……

Sasha: Coiotul, ce mananca coiotul?!
Eu: Nu stiu, Sasha, ce mananca!
Sasha: Coiotul mananca copii care nu fac la olita!
Eu: Sasha, cine ti-a zis asta?
Sasha:Mmmmm, nu stiu, tati!
……
10 minute mai tarziu.
Sasha: Coiotul, ce mananca Coiotul?!
Eu: Nu stiu, ce mananca?
Sasha: Ceva urat!

…….

Sasha la somn :
– Minnie e fetitita.
– Da, mami, e fetita!
– O iubesc pe Minnie!
– Bravo, mami!
– Miky e baietel.
– Da, mami, este!
– Il iubesc si pe el!
– Si el pe tine!
– Paddington e ursulet!
– Da, mami!
– Paddington e mare!
– Da, mami! (Si imi promit sa nu mai raspund la intrebari doar-doar o da Domnu’ sa adoarma)
– Paddington e ursulet!
– (Nu din nooou!) Mmmmm!
– Paddington e mare!
– Mmmmm!
– Paddington e ursulet!
– Mmmmmmmmmm!
– Ce face mami?
– Mmmmmmmmmmmm!
– Mami e matzaita!

……
Sasha: – E bun marul!
– Da, mami, e bun. E si sanatos!
– Marul se musca.
– Da, se musca!
– Se musca peste tot!
………
Sasha: – E bun marul!
– Da, mami, e bun. E si sanatos!
– Marul se musca.
– Da, se musca!
– Se musca peste tot!
;))) cred ca are dreptate.
…..
Sasha: – Mami este prietena mea. Mami si Pepa.
Nu stiu daca sa ma bucur sau nu, tinand cont ca ailalta e o purcica din desenele animate.
…..
Sasha, proaspat imbracat cu haine de iesit in oras, se joaca in baie. Evident alege pistolul cu apa.
– Sasha, daca te uzi iar nu te mai iau cu mine afara. Am zis!
– Nu veau, veau afara!
– Atunci nu te mai uda!
– Nu mai ud….sta putin, cugeta…m-am udat. E uda!
– Te-ai udat pe tricou…cum te-ai udat, Sasha!?
– Aaaammmmmmm….am transpirat.
Pe un coltz de tricou suprapus pantalonilor …mda, astept cu nerabdare adolescenta.
…..

Sasha la somn.
– Dormim si cu Minnie si cu Ursulet….
– Da, mami, cu cine vrei tu.
– Minnie e fetita si Ursulet e baietel.
– Da, asa este. Dar bebelus, e vreunul bebelus?
– Nu!
– Pai nu vrei si tu un bebelus sa il adormi?
– Nu, avem deja unul in sufragerie!

……

Sasha se joaca. E calare pe tricicleta.
– Titiiiiiiiit! Ma duc la Auchan, la Afi.
– Bineeeee!
– Gataaa. M-am intooos!
– Si, ce ai cumparat?
– Paaaai….niste pisici, …..(ceva neinteles) si bumboane.
…..

Putin mai tarziu, Sasha se plimba prin casa in sandalele mele. Meh, macar sunt alea cu talpa plata si cranii pictate pe ele.

…..

Sasha oglindindu-se in geamul de la balcon:
– Buna, frumusete!

…..

Sasha si olita…runda n-spe!

– Vreau m&m!
– Daca faci pipi la oala iti dau un m&m!
Aduce oala, face pipi!
– Am facut, vreau 2.
– Una pentru pipi. Faci caca primesti 2.
Se aseaza iar pe oala.
– Gata, da-mi 2, am facut 2 pipi.
– Sasha, caca 2, pipi 1…si nu ai facut decat un pipi ca se vede.
Se aseaza din nou pe oala. Se ridica dupa 30 de secunde.
– Gata, da-mi 2.
– Ai facut caca?
– Nu, am facut par (pat in limba lui).
Mentionez ca parul era in oala de la inceput.

Pottytraining going wrong!

……

Later edit: potytraining failed
– Fac pipi aici. (unde „aici” inseamna parchetul de langa pat)
– Sasha, daca faci pipi ia oala sau ridica pampersul.
– Nu, fac aici.
Si a facut si au fost lacrimi. Nu ale lui.

…..

Ii spun lui Sasha povestea lui „Sasha cel cuminte!” si ii detaliez cum Sasha din poveste adoarme la pranz repede, se joaca frumos dupa, apoi merge cu Mami la munte. ( e ultima solutie dupa ce am epuizat clasicele hai la somn, hai ca mie imi e somn, hai ca daca nu dormi nu mergi la munte)
– Dar vad ca tu nu prea faci ca Sasha din poveste mai, Sasha, deci nu stiu ce o sa se intample in realitate….
– Mmmm…in realitate o sa se intample ca Mami o sa mearga singura la munte.
So much about my psichology….

……
– Ce faci, Sasha?
– Stai bucatie! (Stau in bucatarie)
– De ce, Sasha, ce faci in bucatarie?
– Mmmmm…ceva uat! (Ceva urat)
…..
Pentru Sasha, Mami (adica eu) e mereu frumoasa…copilul e subiectiv, na, iar eu apreciez asta. De dimineata il imbratisam si dragaleam la trezire cand:
– Mami e foate foate foate inteligenta!
– Ce spui, Sasha?
– Mami e foate inteligenta!
Well…this boy of mine has his words :)))
…..
Sasha vine si imi lipeste o palma peste cap. Eu ma vaicaresc, in mod evident.
– Vaaaai, Sashaaaa, vai ce ma doareeeee….mamiii, de ce m-ai lovit? Vaaai, ce ma doare!
Se intoarce rapid…..
– Aaaaaawwwww, pup sa tiaca! (Ma pupa cu zgomot).
Se intoarce apoi cu spatele.
– Gata, mami, gata….s-a teiminat cu duieia!
…..
Sasha: – Oana are pisicutze!
Eu: – Nu, mama, Oana nu are pisicute.
Sasha: – Oana are un catzel!
Eu: – Nu, mama, Oana nu are niciun animal!
Sasha: – Oana are un coleg!
Eu: – !?

Doar o zi de duminică

…de acum vreo 3 săptămâni, că deh, atât de des am timp să scriu aici, deşi aş vrea să o fac zilnic.

……….

Nimic nu este simplu când ai doi copii. Îmi aduc aminte când judecam aspru mamele care se văitau de lipsa de timp pentru orice, copleşite de numărul de copii (2 sunt de ajuns, da!?)…mă rog, să revenim cu un exemplu. Mersul la nunta lui Florin s-a dovedit o adevărată extravaganţă în condiţiile unui bebe de 2 luni combinat cu copilul titrez de 3 ani. Itinerariul părea simplu, iar planul realizabil şi flowerdepieceofcacke: Sorin pleacă la şedinţă, eu culc copiii, cât dorm calc hainele, când el pleacă încep să ne îmbrăcăm, vine şi el şi se schimbă, ne îmbarcăm şi la 8 suntem la Weddong House, ne distrăm/ne dezmăţăm două ore, plecăm acasă şi totul curge lin ca un râu de câmpie în miez de vară.

Ei bine…..WROOOOOOOOOONG!

Conform planului a fost că Sorin a plecat la serviciu, restul…ammmmm….păi să detaliez. După ce a ieşit pe uşă am chemat copilul mare la somn. Din fericire ăla mic adormise. Doar că nicio ameninţare, nicio recompensă, nicio discuţie raţională sau afectivă nu l-a convins să adoarmă. Şi cu cât treceau minutele în care eu trebuia să mă spăl/aranjez/coafez şi să calc hainele, cu atât nervii mei creşteau, oboseala şi hiperactivitatea copilului pe măsură. La ora 6 şi jumătate mi-am dat seama că totul e inutil şi că aş putea să fac ceva…dar ce? Să calc nu pot cu Sasha alergând pe lângă staţia şi masa de călcat, să mă aranjez nu pot când el pândeşte orice ocazie să-l iubească exagerat de pasional pe frate-su, plus că se apropia ora de lapte a celui din urmă…când a ajuns Sorin la 7 nu făcusem nimic. Am reuşit totuşi să ne adunăm în decursul a 60 de minute…în timp ce Sorin hrănea bebeluşul eu călcam, mă spălam şi aranjam, în timp ce el punea pe dânsul cămaşa, eu îl alergam pe Sasha să îl îmbrac, în timp ce el îl încălţa pe Sasha eu găteam bebeluşul. Pe la 8, când planule era să ajungem la destinaţie, noi ne urcam în maşină şi eu constatam că am uitat să mă dau cu deodorant (noroc că Sorin avea câteva mostre de parfum bărbătesc…). Nu mai spun că exact când voiam să ieşim din casă mi s-a părut că bebeluşul miroase a noroc şi a trebui să-l scot din sling, dezbrac, ca să descopă că a făcut doar un pârţ mirositor.

Am purces în sfârşit…am mers întins privind cu groază norii de furtună. Eram în maşină cu doi plozi şi ne îndreptam spre o nuntă în aer liber, iar spiritul boem cu doi copii de vârste ingrat de mici nu se potriveşte şi pace. 20 de minute până la destinaţie arăta GPS-ul când s-a pus barieră fix în faţa noastră. Tot 20 de minute până la destinaţie arăta şi 15 minute mai târziu când a trecut, în sfârşit, mizeria aia de marfar. În tot acest timp a plouat cu găleata, eu am înjurat ca o doamnă în timp ce copiii adormiseră buştean, Sasha transpira în singura cămaşă elegantă pe care o are şi pe care mă chinuisem să o calc cu o oră în urmă, iar coada de maşini creştea exponenţial.

Cerul se înseninase vizibil când am ajuns la destinaţie. Încă mai cădeau vreo doi-trei strop, aerul era proaspăt, iar noi începusem să ne relaxăm…momentul era perfect pentru ca Sasha, trezit din somn ca să fie schimbat şi coborât din maşină a început să urle că el nu vrea la nuntă, ci acasă, că nu vrea nimic, vrea să doarmă (ironia naibei!), că nu vrea să coboare din maşină şi, în principiu, vrea orice, numai ce vrem noi, fraierii, nu.

L-am convins cu greu (nu îmi amintesc exact dacă a fost promisiunea unei îngheţate sau faptul că i-am zis că poate rămâne în maşină, dar singur) să coboare şi să meargă cu noi. Apoi lucrurile au curs destul de lin (uimitor) şi de rapid. Sasha a fost relativ cooperant, am stat, am mâncat vată de zahăr, somon şi carne, am ascultat muzică bună, am primit şi 2 caricaturi. Bebe, un party-animal de felul lui, a mâncat mai bine ca niciodată şi a dormit buştean. Sasha l-a alergat pe Sorin prin nisip ud şi pe sub crengi încărcate de apă. Am plecat pe la 11 fără nicio dovadă fotografică a momentului, dar împăcaţi că am făcut-o şi pe asta. Dacă a fost uşor….nu. Dacă a fost frumos…da. Dacă se putea mai bine…categoric, dar nu în cazul nostru.

Concluzia zilei a fost că sufăr de sindromul Stockholm…când un cineva a îndrăznit să-i numească pe băieţi „griji”, mai aveam puţin şi îl muşcam de faţă.