Pentru posteritate

Ok, nebuna din mine loveşte din nou, inexplicabil. Stăteam eu aşa şi mă gândeam în timp ce stăteam, ca orice (pe jumătate) ardeleancă respectabilă, că Sasha se simţea aşa cum este încă de când era doar o celulă, două, trei. Adică nu e mofturos, nu eram mofturoasă, e sensibil, eram sensibilă, nu e exagerat de agresiv, nu prea am avut dureri de burtă la început, nu e ciufut şi exagerat de rău de boală, nu am avut greţuri criminale, nu e gras, nu m-am îngrăşat, e delicat şi sentimental, acum….nu ştiu dacă eram aşa, dar nici o dezaxată nu am fost….cumva, încă din timpul sarcini am simţit că e bun, că blând, că e drăgăstos, că e afectuos, că mă protejează, că nu e egoist, că e încăpăţânat …am simţit asta în acel mod inexplicabil în care simţi ca mamă ceva despre copilul tău. La fel simt acum că e încăpăţânat, uşor agresiv, ştie ce vrea, dă cu pumnul în masă când nu obţine, dă cu mine de toţi pereţii că aşa vrea, e puternic, e hotărât, nu e neapărat duios şi nici disperat după afecţiune. E independent, uşor distant, uşor ciufut…sau poate sunt doar eu? Deşi, am citit asta…deci poate că e pe bune!

Reclame

Care e părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s