O frumoasă zi de marți (follow up cum ar veni)

1. Dis-de-dimineață am mers la Poștă să ridic coletul pentru care plătisem suplimentar să fie adus în 24 de ore la ușă. Și, după ce că l-am așteptat acasă 96 de ore, am mai stat și la coadă o oră, pentru că da, erau 20 de oameni și un singur ghișeu care rezolva recomandatele. Și cum stăteam eu așa, semi-vocală, și mă enervam alături de un domn și o doamnă, am decis după jumătate de coadă parcursă că vreau să depun o plângere. Mi-am exprimat dorința de a o scrie și, brusc, lucrurile au început să se miște. A venit doamna dirigintă, m-a întrebat ce se întâmplă, a încercat să mă îmbrobodească, mi-a dat imediat recomandata, a mai venit și un nene, a încercat să scuze poștărița, eu am insistat, ei au mai căutat scuze, mi-au dat coletul, mi-au cerut numărul de telefon, cred că mi-ar fi dat o cafea, o floare, o atenție numai să plec naibii de acolo mai repede. Am ajuns acasă, la nici o oră m-a sunat postărița care, surpriză, acum îmi știa numărul de telefon și, din nou surpriză, putea să sune …și-a cerut scuze, iar a încercat să mă îmbrobodească. Nu am depus încă plângerea. Știu că încă am timp. Stau și mă întreb însă cum ar fi mai bine. Nu știu încă.

2. În formă războinică deja, am scris mesaj usturător și la duduile cu tricoul, Le-am făcut neserioase și lipsite de profesionalism și am menționat, în treacăt, că există legi pentru cei care nu respectă anumite obligații contractuale. Și, surpriză după surpriză, la o săptămână de la primul tricou și două zile în care am scris politicos degeaba, războinicia a dat roade. M-au anunțat cu scuze că vor trimite tricoul expres astăzi dacă poate curierul. Normal că nici curierul nu a putut, dar măcar m-am ales cu un tricou în plus. Drept scuză! Urât, dar plăcut…mita funcționează! (Poate le trimite pe amândouă S, hahahaha!)

3. M-au chemat ăia de la Orange să iau telefonul reparat a doua oară. Le-am zis politicos că a treia oară le cer să îl schimbe. Mi-au spus politicos că pot face asta. Nu mi-au zis și dacă o vor face, dar asta o să vedem, presimt, în scurt timp. Cum mă duceam spre ei mi-am dat seama că telefonul vechi nu este. Am sperat cu toată ființa că este acasă, chiar și așa i-am rugat să-mi blocheze sim-ul și să îmi activeze altul nou. Afară burnița romantic, Sasha alerga prin Europa House, eu după el, simul nu se activa. Am ieșit afară sperând că se va întâmpla și voi putea chema un taxi. Deja îmi făceam strategii în cap cum o să opresc eu oameni pe stradă să mă lase să chem un taxi când am găsit unul în trafic, gol! Aleluiaaaah! M-am urcat, am făcut o oră pe drum, motiv pentru care am plătit dublu, dar măcar a fost de treabă taximetristul și nu m-am plictisit. Acasă, telefon pa! Simul nu mergea, telefonul alb nu era. Îl caut pe cel din urmă, îl pun pe Sorin să sune la taxi să întrebe dacă nu au găsit un telefon alb vechi cumva (mă durea sufletul de pozele de pe cardul de memorie), când, într/un final, îl găsesc în baie! Da, în baie! Apoi am mai pierdut jumătate de oră sunând la Orange pentru că minunăția de telefon nu găsea rețeaua. Până la urmă, atehnică așa cum sunt, am reușit să o găsesc manual, cum ar veni. Acum merge. Încă mă întreb dacă să pun și asta pe seama problemelor lui de telefon sau ba. Amuzant sau ce?

Reclame

One response

  1. Pingback: Epopeea Orange…finalul | funkymumky

Care e părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s